N-am privit la crinii câmpului de vară
ce nu-și torc, Isuse, nici nu-și țes veșminte,
ca văzând ființa cum le-o-mbraci Tu iară
să-nțeleg dojana și să iau aminte.

N-am privit la corbii care n-au grânare
unde cu-ngrijire să-și adune hrana,
ca văzând, Isuse, cum le dai mâncare
și luând aminte, să-nțeleg dojana...

N-am privit, Isuse, ca să iau aminte
și-azi sub grea dojană inima-mi tânjește...
- poate fi mâncare, pot avea veșminte
vieții mele, Doamne, altceva-i lipsește.