Prea obisnuit



E greu sa vezi cum arat-un rasarit de soare,
Daca ochii iti sunt plini de-ngrijorare,
Sau sa vezi culorile ce imbraca zarea-ntinsa,
Cand umbli mereu cu fruntea-nvinsa !


E greu sa pui pentru cer ceva deoparte,
Cand esti cu mainile infipte-n lut pana la coate !
Dar e si trist, s-aduni intruna vise de pamant
Intr-o punga sparta, ce se spulbera in vant !


E greu sa simti parfumul florilor din ses
Cand mirosul banilor nu te lasa sa adormi ades
E greu sa te bucuri de cantul pasarilor din crang,
Cand urechile ti-s pline de frunze ruginii ce plang !


E greu sa te lasi cuprins de stropii ploilor de vara
Cand cotidianul atat de lesne te-nfasoara,
E greu sa-ntorci un zambet acelui ce-ti zambeste
Cand te porti ca un nor care-ntruna tuna si trazneste !


Dup-atata alergare-n van, ai uitat sa mai traiesti
Ai uitat sa admiri si sa te bucuri, sa iubesti
Si te-ntrebi de ce ti-e goala a ta fiinta…
Oare nu cumva, de prea multa obisnuinta ?