Ingerul de spitza royala,
Cu-a lui negustorie-n empireu,
E rastignit, nu in Olimpul necanonic,
Ci-n inima de-a cuielor si-a cerului gelozie.

De esti prigonit de-ai Iadului conchistadori
Si de felina firii,
Vrand sa-i stai la genunchi in chermeze,
Te roaga, si-n dialog cu Tatal sa ii ceri,
In mahnire, cu insolenta,
Sa-i lasi sa bata la poarta ochiului inchis.

Sa stii ca sus ti-s armele-n oddin-ul buzelor Miresei
Si- plans chemarea ti-e facuta,
Sa biruiesti revolutii facute de naluca firii...
In al inimii obraz,
Sa simti ca Tatal e cu tine.

Nu te uita la Alma Terra!
De uiti sa porti toiagul mantuirii,
Ca un copac taiat la radacina ai sa cazi
Si-n trupul tau tot timpul o sa ploua.

De ti-s genunchii bataturiti de ruga,
Sa vina ingerul royal cu-ai lui conchistadori,
Cu somnul sa te plece ca o sluga...
Nu vor putea!
Cu sange ti-e platita datoria.