TAINICE RADACINI


Sufletul meu îmbrăţişat de divina-ți iubire,
Palpitează-n viaţă cu ţintă spre eternitate.
Harul prin jertfă de izbăvire spre sfinţire,
În armoniile Divine din moarte dă libertate.

Spre Ţara cea de Sus, legiferezi o cale,
Ca o mărturie vie a unui miracol magnific,
Al gloriei Tale, coborâtă din Slavă în vale.
Inexplicabilă minţii şi nedeslușită ştiinţific.

Raza aprinsă-n Harul iubirii, în suferinţă,
Pune o inimă nouă omului, pus l-adăpost.
Scos din jungla păcatului prin pocăinţă,
Descoperă cine este şi cine, odată a fost.

Soarbe inima mea celestul bob de rouă,
Prin credința ce-şi are putere în iubirea
Care a deschis drum spre o viaţă nouă,
Jertfa pe cruce, ce dă omului mântuirea.

Credinţa pusă-n mine, mă umple de tărie,
Ca să pot împlini bine, tot, ce mi se cere.
Înţelegând micimea ce-mi stă mărturie,
Să urmăresc neprihănirea cu putere.

Statornica credinţă urmăreşte dragostea,
Din salba mântuirii cu străluciri de rubin.
Recunoştinţa îşi strigă bucuria din ea,
C-a scăpat sufletul de-al păcatului chin.

În inimi curge mărturia acelor noi zori,
Unde iubirea-i splendidă operă de artă.
Ce-a dezvăluit omului, cereşti splendori...
Şi l-a învăţat ce-nseamnă dăruire şi iartă.

Trăirea-n neprihănire, născută în suferinţă,
Sfinţeşte şi creşte peste dureri şi lacrimi
O dragoste cerească, statornică credinţă,
Ce-şi are în divinitate tainice rădăcini.
Amin!