Culeg pasi de pe epava vietii,
Incerc sa sting incendii aprinse de-ntrebari,
Sa las un testament pe care sa-l citeasca altii,
Putand a spune ca merg pe ale mele urme,
Caci si eu am mers pe ale lui Cristos.

Citesc trecutul patriarhilor credintei,
Inseninand viata spovedaniei din verb,
Traiesc legende, aprinzandu-mi-se sangele in vene.

Intrezaresc uitandu-ma in urma,
Prin calomnia celorlalti din jur,
Sangele impenetrabil de pe tocul usii,
Impiedicandu-l pe ingerul mortii,
Sa ucida pruncii poporului evreu din Egipt.

Sotiile-si plangeau sotii,
Iar mamele strigau lacrimand
Ca le-au fost ziditi copiii,
Facuti caramizi de lut,
De cei ce ridicau cetatile-n Egipt.
Doamne, ce trecut dureros.