Frumoasă-i roua pe ogor,
când zorii s-au întins,
când macii prind în cupa lor
văpăi de cer aprins.

Frumos e crinul înflorit,
privind în jur stingher
ca un străin abia venit
cu strai de nea din cer.

Frumos e nufărul pe lac,
sub cerul înnoptat,
când mii de stele semn îi fac
și-adoarme legănat.

Frumos e codrul de stejar,
când păsări trec în zbor,
când cerbii vin cu pasul rar
la apa de izvor.

*
Și dacă lucruri care pier
ne farmecă nespus,
dar cum va fi acolo-n cer
în țara lui Isus?...