Doar lângă Tine-mi aflu pacea, când totu-n jurul meu e plâns.
Doar Tu îmi mângâi zbuciumarea, când sufletul mi-e-n chinuri strâns
Doar lângă Tine-mi aflu-alinul, când plânge inima amar
Și-n ochii-ntunecați de lacrimi, Tu-mi readuci seninul iar

Doar lângă Tine-mi aflu-odihna, când marea urlă-n jurul meu
Când lupt cu vârtejiri cumplite și-i ceasul ispitirii greu
Doar Tu-mi împrăștii norii negri și-nlături trăsnetul cumplit
Tu-mi rupi zăvoarele de-aramă, spre locul larg și liniștit.

Doar Tu, când fața Ta-mi răsare, și glasul Tău îmi spune blând
Poți stinge marea-mi frământare, o pace-adâncă aducând.
Doar Tu poți liniști furtuna și valurile ce ne zbat
Când noaptea prea de mult ne-apasă și sufletul ni-e prea-ncercat.