Cum crinii ce-nfloresc
în zori sub cer
și doar o zi trăiesc
și pier, și pier,

Așa de călător
e omul muritor
ca norul trecător,
mai trecător.

Ca umbrele târzii
pe zări trecând
se duc mereu cei vii
pe rând, pe rând.

Ca ceața de pe văi
ce piere-n vânt
să facă a noastre căi
mormânt, mormânt.

Ca fumu-mprăștiat
ce piere sus
e bietul om luat
și dus și dus...

Ca sunetul sfârșit
ce piere slab
așa pierzi ce-ai iubit
degrab, degrab.

- Întoarce deci acum
la Domnul Sfânt
căci viața-i vis și fum
și vânt și vânt.