TE-APASĂ GREU POVARA...

Te-apasă greu povara
Eşti trist şi-ngândurat
În stare nu mai eşti
Să-L lauzi pe-mpărat
În suflet nu e pace
E zbucium şi suspin
Parc-ai uitat că Duhul
Îţi poate da alin...

Parc-ai uitat ce haruri
Revarsă Cel Preasfânt
Şi ce edificări
Îţi dă a Lui Cuvânt
Se vede pe-a ta faţă
O undă de durere
Te-a supărat vreun frate
Cu-n gând sau c-o părere?

Sau poate-ai încălcat
Principiile clare
Cuprinse-n Carte Vieţii,
Vestite-n Adunare.
Te-a amăgit cel rău,
Te-a dus în rătăcire
Şi nu mai poţi avea
Un duh de mulţumire...

Oricare-ar fi povara
Ce îţi zdrobeşte fiinţa
Fâcându-te-a gusta
Ce este neputinţa
Descarcă-te de ea,
Dă-o la Cel ce poate
Atâtea greutăţi
Pe umăr să le poarte.

Nu amâna pe mâine
El o primeşte-acum
Să poţi călători
Cu drag pe al tău drum
El a creat natura
Şi tot El o susţine
Când curse întâlneşti
În braţe te va ţine.

Ce dulce uşurare
Îţi dă Emanuel
Să poţi, iar, să te bucuri
Cu fraţii la Betel!
Necazul mic sau mare
Îl schimbă-n bucurie
Şi iar vei dobândi
Nădejde şi tărie.

Şi vei cânta cântări
Ce le iubeşti nespus
Vei fi cuplat cu Cerul
Din zori pân’ la apus
Iar somnu-ţi va fi lin
În caldul aşternut
Protecţia divină
Îţi va fi pernă, scut...

Nesiguranţa, groaza
Din tine vor dispare
Şi-apoi cu toţi cei dragi
Avea-vei sărbătoare
La bucuria ta
Veni-vor şi vecinii
Şi vor gusta uimiţi
Din stările Luminii...

Când piatra de pe suflet
Va fi îndepărtată
De Domnul tău iubit
(De-Acel ce-ţi este Tată)
Privi-vei viitorul
Cu-ncredere deplină
Şi vei iubi mai mult
Fiinţa Lui sublimă.

26 Noiembrie, 2008