CU PICIOARELE-N BUTUCI...

Cu picioarele-n butuci
Amândoi erau legaţi
Doar cu câtva timp ’nainte
Ei au fost interogaţi
Dregătorii din Filipi
Au decis să îi închidă
Cu gândul ca mai apoi
Pe-amândoi să îi ucidă.

Purtători de veşti divine
Ei erau misionari
Pe ogorul evanghelic
Amândoi erau plugari
Proclamau cu îndrăzneală
Cum că Tatăl Creator
A venit la pământeni
Să le dea un viitor.

Să-i oprească nu puteau
Sfântul Duh îi întărea
Şi au predicat cu zel
Tot ce El le desluşea.
I-au târât în închisoare
Cu nuiele i-au bătut
Dar să-nving-al lor curaj
Dregătorii n-au putut...

Căci în temniţa cea rece
Pavel, Sila intonau
Cântece de-mbărbătare
După care...se rugau
Şi era o atmosferă
Nu din lumea de rutină
Ci din lumea cealaltă,
Lume plină de Lumină.

Parcă-i auzim zicând:
„Sfinte Tată, Domn al vieţii
De la Tine-am învăţat
Care-i taina frumuseţii
Te-am slujit în libertate,
Te slujim şi-ncătuşaţi
Chiar de-ar fi să ne omoare
Duşmanii înverşunaţi,

Chiar de-ar da în noi cu pietre
Cum au dat şi în Ştefan
Nu ne lepădăm de Tine
Ştim că ai cu noi un plan
Aici în celula rece
Nu suntem la întâmplare
Toţi câţi se găsesc aici
Au nevoie de Salvare.”

Temnicerul de servici
Cugeta în consternare:
„Ce convingere adâncă,
Ce încredinţare mare!
Ei se bucură în chinuri
Şi-alţii plâng şi-s disperaţi
N-am văzut aşa ceva
Poate sunt cu sfinţii fraţi!”

Taina asta n-o-nţelese
Temniceru-nmărmurit
Îi e dat s-o înţeleagă
Doar celui ce-i mântuit
El e-n stare a pricepe
Tainele duhovniceşti
Şi e sigur că din ceruri
Vin principii nu poveşti...

Numai cei rescumpăraţi
Pot pătrunde legi divine
Şi ştiu că-n cuptor cu foc
Creatorul îi susţine
Soarta lor e-n braţul Lui,
Braţ ce nicicând nu slăbeşte
Ci-i ridică şi-i dezmiardă,
Permamnent îi ocroteşte.
******
Când credinţa este trează
Nu sunt temeri, ezitări
Ci convingere adâncă,
Zel nestins pentu lucrări
În furtunile vieţii
Stăm pe Stâncă liniştiţi
Şi suntem încredinţaţi
Că suntem adăpostiţi...

Când credinţa nu e moartă
Ea lucrează-n noi minuni
Şi vom confrunta năpasta
Cu cântări şi rugăciuni
Şi vom dobândi răbdare
În necazul cel mai greu
O, ce şcoală minunată
Şi ce mare Dumnezeu!

3 Decembrie, 2008