Prima oara te-am simtit plangand...radeai.
Ma strangeai in brate!
Razele lunii si ale soarelui laolalta
Alunecau printre suvitele lacrimilor,
Ce-ti brazdau jumatatea de inima...
Caci pe cealalta, mi-ai dat-o mie.

Ai fost langa mine plangand, erai atat de trista!
Ai fost langa mine plangand, erai atat de bucuroasa!
De ce plangi mama?
Te rog sa nu mai plangi!

Nu a plans Maria destul
Cand Fiul ei era intins pe cruce?
Aducandu-si printre lacrimi si durere aminte,
De bucuria-durerea simtita cand l-a nascut.
De primul pas facut, de prima zi
In care El a ras copilareste.
Nu a plans Maria destul?

Mi-ai daruit o viata,
Mi-ai daruit un suspin,
A fost mai mult decat mi-am dorit!
Nu am vrut nici o clipa,

Sa ai rani pe genunchi
Din cauza suspinelor tale,
De-a dorului de-a ma avea langa tine
Cu capul pe pieptul Domnului Isus.

Te rog sa plangi mama acum,
Fiindca si eu plang cu tine
De dorul Domnului Isus,
Sa spunem din toata inima impreuna: Maranata!
Acolo in cer...nu vei mai plange mama!



Dedicat mamei mele Maria Vasilache