Ioan 1:10

Eu n-am ştiut, Isuse, că Tu ai fost cu mine,
Când părăsit în lume, gustam din plin, amarul,
Şi nu ştiam că plânsul ce-mi îneca privirea,
Era şi al Tău plânset, ce-anticipa calvarul.

Eu n-am ştiut că răul şi vorbele pripite
Ce le rosteam adesea, Te biciuiau pe Tine
Şi nu ştiam că rana din coasta Ta cea sfântă,
Lăsa să curgă sânge şi apă peste mine.

Eu n-am ştiut că truda, sudoarea-mi de pe frunte,
Era o alergare spre neant, deşertăciune
Şi nu ştiam că toate, Te înrobeau pe Tine,
Te osândeau pe cruce, Tu, Astru în genune.

Eu n-am ştiut că firea, natura-mi păcătoasă,
Ce şade în adâncuri, îmi dă din veac sentinţa
Şi nu ştiam că Duhul, prin Tine mă salvează,
Prin Har şi milă sfântă, mi-aduce biruinţa.

Eu n-am ştiut Isuse, că dragostea-Ţi supremă,
Mă proteja pe mine, un vierme în ţărână
Şi n-am ştiut că ruga ce-ai spus-o către Tatăl,
Mă înalţa spre ceruri, mă izbăvea de vină.

Eu n-am ştiut că norii ce-mi aduceau furtuna,
M-atenţionau adesea, îmi biciuiau mândria
Şi nu ştiam o, Doamne, c-ai coborât în lume,
Ca să mă-nalţi pe mine,Tu, Marele Mesia.

Eu n-am stiut că-n drumul spre crucea blestemată,
Tu-mi pregăteai o cale şi-un loc în veşnicii
Şi nu ştiam că spinii, ce-Ţi presărau cărarea,
Se vor preface-n lauri, atunci când vei veni.

Eu n-am ştiut, Isuse, că-un Ghetsimani de veghe,
Ai vrea să-mi fie viaţa, cât mai există Harul
Şi nu ştiam că somnul în care zace lumea,
N-o va lăsa să treacă spre veşnicii, hotarul.

Eu n-am şiut că mâna ce-o întindeai spre mine,
Căuta să mă aline, să-mi ia din trup povara
Şi nu ştiam, o, Doamne, că eul meu de tină,
Îţi refuza oferta şi-Ţi aducea ocara.

Eu azi le ştiu aceste şi-Ţi mulţumesc Preasfinte,
Că în a Ta-ndurare, m-ai scos din hău şi moarte
Şi ştiu că-n veci de-acuma, Te voi slăvi, Isuse,
Prin Duhu-Ţi Sfânt, în Tatăl, de viaţă să am parte!

19/08/2003, Deva- Lucica Boltasu