2 Petru 1:2-10

Cu cât doresc să Te cunosc mai mult,
Cu-atât Tu îmi vorbeşti în duh, Părinte,
Cu cât mă strădui glasul să-Ţi ascult,
Cu-atât descopăr harul, în cuvinte.

Cu cât îmi dau silinţa să unesc
Credinţa mea cu fapta, cunoştinţa,
Cu-atât mai mult Tu mă ajuţi să cresc
Şi prin evlavie să-nfrânez dorinţa.

Cu cât mă rog să fiu mai răbdător,
Cu-atât Tu îmi descoperi ce-i iubirea
Şi-n râvna mea mă faci mai roditor,
Căci prin Cristos mi-am regăsit menirea.

Cu cât de omul vechi îmi amintesc,
Cum rătăcea orbit, plin de păcate,
Cu-atât mai mult acum vreau să slujesc,
Din dragoste de fraţi şi în dreptate.

Cu cât de Duhul Sfânt mă las condus
Şi inima-mi rămâne veşnic trează,
Cu-atâta dor privesc mereu în sus,
Căci ştiu şi simt cum Dumnezeu veghează.

Cu cât eu caut mai mult să mă-ntăresc
În crezul meu, Îţi simt acut chemarea,
Cu cât aleg Cuvântul să-mplinesc,
Cu-atâta Tu-mi desăvârşeşti lucrarea.

Cu cât aştept mai mult a Ta venire,
Mă rog să nu alunec de pe cale,
Cu cât privesc pierduta omenire,
Mă rog să o înalţi, s-o scoţi din vale.

Cu cât în adevăr am cunoscut,
Puterea şi venirea lui Mesia,
Cu-atât mai mult iertare am cerut,
Pentru acei ce n-au primit solia.

Cu cât m-aplec mai mult în rugăciuni
Şi braţele-mi întind spre cerul mare,
Cu-atât mă-ncred în sfintele-Ţi minuni,
Căci Tu eşti drept şi plin de îndurare.

Cu cât nădejdea ce-am primit-o-n dar,
Prin crez, 'mi-aduce pacea în simţire,
Cu-atât unica jertfă la calvar,
Îmi duce astăzi paşii-n nemurire.

20/07/2004, Deva- Lucica Boltasu