Filipeni 4:13

De fi-vor zile mohorâte
În viaţa mea şi întristări,
Isus, la Tine iau aminte,
Privind smerit spre-nalte zări.

De fi-vor lacrimi şi suspine
În astă lume, Te-oi ruga,
Isuse, vino lângă mine
Şi du-mă Tu în slava Ta.

De fi-vor nopţi fără de stele
Şi sufletul înegurat,
Tu fii lumina vieţii mele,
Isuse drag, fii lăudat!

De fi-va-mi eul arzător
Şi fapta-mi clatină credinţa,
Trimite-mi Doamne-al Tău izvor
Şi prin Cuvânt, dă-mi biruinţa.

De fi-voi singur, părăsit
Şi de cei dragi voi fi uitat,
Să-mi aminteşti că m-ai iubit
Şi că din moarte m-ai salvat.

De fi-voi încercat pe drum
Şi ispitit să-mi fac o vină,
Pe Tin’ Te chem Isuse-acum,
Întinde-mi mâna Ta divină.

De fi-voi slab şi-mpovărat
Şi chinuit de trupul firii,
Tu dă-mi un trup îmbălsămat,
Cu Duhul Sfânt al izbăvirii.

De fi-va-mi clipa-ntunecată
Şi zâmbetul pierdut, uitat,
Să-mi aminteşti de a Ta plată,
De Mielul Sfânt, de-al meu păcat.

De fi-vor nori pe cerul vieţii
Şi geruri grele zi de zi,
Dă-mi elixirul tinereţii,
Isuse-atunci când vei veni.

De fi-vor vorbe nerostite
Şi sunete fără ecou,
Tu să ne cerţi, să luăm aminte,
La omul vechi, la omul nou.

De fi-vor spice neculese,
Din lanul Evangheliei Tale,
Tu dă-mi putere Domn Isuse,
Să le culeg, cu osanale.

De fi-va-mi viaţa o credinţă
Într-un Cristos, cu El stăpân,
Voi fi condus în biruinţă,
În veşnicii ca să rămân.

05/05/2003, Deva- Lucica Boltasu