1 Petru 1:3-22

Meditând la Cuvântul sfânt, descopăr mereu
Harul minunat cu care ne-a-mbrăcat
Puterea lui Dumnezeu, Supremul Arhiereu,
Osana, El Şaddai, Osana, Adonai!

Binecuvântat să fii, eşti plin de îndurare
Şi-acum mai dai iertare,
Ne-ai dat nădejdea vie păstrată-n veşnicie
Prin Mielul fără pată, o zestre ne-ntinată
Ce ne aşteaptă-n cer.

Prin credinţă ne dai biruinţă,
Tu ne păzeşti pe cale, căci gândurile Tale
Ne-ngenunchează firea,
Primi-vom mântuirea în vremuri de apoi!
În ea ne bucurăm acum
Chiar dacă pe al crucii drum
Mai sunt şi lacrimi şi tristeţi.

Acesta-i mersul terne-i vieţi, cu multe-ngrijorări.
Dar va sosi şi ziua-n care, când va veni Isus Cristos,
Izbânda noastră-n încercare
Va fii prin crez cu-atât mai mare,
Cu mult mai scumpă arătarea
Aceluia ce nu-L vedem acum,
Dar Îl iubim şi ştim că e pe drum,
Iar bucuria noastră negrăită,
Va fi cu-atât mai strălucită,
Cu cât răsplata crezului etern
Ne izbăveşte de infern.

Ne-aşteaptă mântuirea mult visată,
Căci Duhul Sfânt când ne-a vorbit odată,
Prin harul ce-am primit în dar
Între ce-i vechi şi nou a pus hotar.
Când va veni din slavă Blândul Miel
Să-L venerăm: Sfânt, Sfânt Emanuel!

Să ne purtăm cu frică şi-n smerenie,
Trăind în post, în rugă şi-n sfinţenie,
Căci nu cu-argint şi aur am fost răscumpăraţi
Şi nu prin lucruri pieritoare am fost noi înfiaţi,
Ci prin scump sângele-I vărsat
A şters păcate grele,
A-nvins la cruce chiar şi moartea,
Ne-a ridicat la stele.

Osana să-I cântăm! Mărire!
Cuvintele sunt prea puţine,
Ca să exprime mulţumire,
Din zori şi până-n asfinţit, iubirea Lui,
Mă-nalţă tot mai sus, înspre zenit
Şi tot ce-a fost cândva, azi e uitare,
Există o mai mare uţurare,
Să ştii c-a ta povară-i sus la cruce,
Că n-o mai porţi acum, că El o duce?

Lăsând în urmă grijurile toate,
Iubeşte cu căldură, soră, frate,
Neprefăcut să fii căci ai nădejde,
Nădejdea mântuirii te priveşte,
Îmbracă-te în chipul lui Cristos,
Fii sfânt, fii drept, mereu evlavios,
Căci doar privind spre Blândul nostru Miel,
Găsi-vom pacea-n veşnicie, doar prin El
Iubitul nostru Domn, Emanuel!

2005, Deva- Lucica Boltasu