SA FIU CUM MA VREI TU


Doamne, am simțit iubirea-ţi mare.
Şi-n Tine, eu mi-am pus nădejdea.
Totuși... uneori pierdută-n zare,
Credinţa mea... abia parcă mijea.

Rosteam adesea... Numele Isus,
Dar inima-mi era adesea rece.
Priveam în treacăt, ora ce s-a dus...
Şi fără rod... lăsam timpul, să plece.

Vorbeam de-al iubirii putere...
De mila... ce curge plină de har.
Dar mila mea... era amară fiere.
Şi bunătatea mea... era-n zadar.

Pe buze... în loc să curgă miere,
Curgea... veninul unor răutăți.
Mânia... din a inimii unghere,
Smereniei dădea doar falsități.

Şi bârfa îşi făcea loc la ureche,
Judecățile ades... se înmulțeau.
Şi în dureri ele făceau pereche,
Să facă răni, din plin se pricepeau.

Să văd... ce-am greșit, Iți cer lumină.
Să-ndrept... tot... ce eu am stricat.
Iartă-mi... Te rog smerită... a mea vină.
Şi nevegherea... cu care am lucrat.

Iartă-mi temerea... făcută-n zadar...
Cuprinsă de griji, când nu te-am chemat.
Şi darul uitat... să-l pun pe altar.
Iartă-mă Isus... că m-am depărtat.

Fugare gesturi de-ajutor şi dar...
Fugitive... mângâieri de milă.
Mișcau ceasul timpului în zadar.
Isus... Te rog... smerită şi umilă.

Pune foc... în inima ce s-a răcit.
N-am privit statornică la ţintă.
Doamne-ți mulţumesc, că m-ai trezit,
Ajută-mă... să fiu mult mai atentă.

Nu lăsa inima mea... să mă-nşele,
Te rog... cu-nţelepciune să intervii.
Să rupi... a firii lăstari şi lăstărele,
Să fiu, cum mă vrei Tu, când ai să vii.

Ascultătoare... în toate şi în tot.
Să fie-n mine dragostea fierbinte,
Să Te Slăvesc... Puternic Savaot,
Să-mi fii întâi de toate, Tu în minte.

Lacrimi tăcute... să se prelingă uşor,
Din inima mea... plină de căință.
Cuprinsă toată, Isuse, de al Tău dor...
În smerenia crescută, în pocăinţă.

Cuprinsă-n văpăiile dragostei dintâi,
Cea plină de înflăcărare... în înălțime.
Să-mi fie ținta... cerul mai întâi...
În harul iubirii Tale... ce bine mă ţine.
Amin!