Tu, trup bicisnic, plin de vină,
Vei fi-ngropat în neagra tină,
Gândeşte-te la viaţa asta!
Ce-alegi tu, harul, sau năpasta?

Robit de jugul desfătării,
Aicea jos ai dat uitării,
Iubirile din începuturi
Şi-ai îmbrăcat a morţii scuturi.

Sudori se scurg din trupul slab,
Ce a atins al morţii prag,
Scrâşnet de dinţi, chin şi durere,
Buze ce sorb oţet şi fiere.

Matusalemică privire,
Te scoate-ncet din amorţire
Şi stai acum între hotare,
Descumpănit şi cu-o-ntrebare:

Privesc în urmă, mă-nspăimânt,
Acum când cred al Tău Cuvânt,
Ce merit am să fiu salvat,
Eu, om hoinar, plin de păcat?

“Slăveşte dragostea dintâi,
Ce-ţi este astăzi căpătâi,
Locaş de pace şi de tihnă,
Te-aduce astăzi, la odihnă!”

01/07/2003, Deva- Lucica Boltasu