apoteotic stâlp şi felinar de aducere-aminte
Crăciunul l-am înlăcrimat pe pleoape,
cu toate pulberile lui preasfinte
de ceruri aproape.

am chemat îngerii, steaua, magii, păstorii,
le-am făcut staul inima mea.
Coborau din sfeşnicul orei
fulgii de nea.

Pruncul era născut, crescut, răstignit, înviat,
întămâind la dreapta Tatălui
numele meu, lut frământat
şi ars în căţui.

alături zăboveau veşnicii uşor îmbătrânite
în braţe cu ramuri de curcubeu drept.
Eu aveam anemone-nflorite
pe buze şi-n piept.

şi-n această clipire în care nu mai eram orb
vedeam un soare, o fântână, un miel.
Am rămas pe-ndelete să sorb
iubirea din El.