Mă aprinde lacrima cerească
Când văd atâta nepăsare,
Când văd că nu vrea să rodească
Via-ngrijită cu sudoare!

Se-apropie grăbită toamna
Şi-n urma ei vine sentinţa,
Oh, Doamne, mai întindeţi mâna
Căci s-a răcit la mulţi credinţa!

Frunzele-s multe pe lăstar
Şi se lovesc una de alta!
Dar boabele sunt foarte rar
S-a-mpuţinat de tot recolta!

Sunt umeziţi ochii de lacrimi
Când văd ce este-n jurul meu,
Priveşte Tu din înălţimi
Ai milă de poporul Tău!

Ai milă de acei aleşi,
De ceii spălaţi în sânge sfânt,
Singuri o Doamne să nu-i laşi
Căci pentru eii Tu ai murit.

Tu pentru eii Ţi-ai dat viaţa
La crucea de la Golgota
Oh, întăreşte-le credinţa
Şi ţine-I Doamne-n palma Ta!

Iar de mai e timp de trezire,
Coboară-Te la noi o Doamne
Mai toarnă din a TA iubire!
Care ne–atrage către Tine!

Leagă-ne Tu prin harul Tău
De lucrurile viitoare,
Fă să uităm tot ce-a fost greu
Şi lumea-ceasta peritoare!

Atunci vom înflori din nou
La fel ca florile pe câmp!
Când vom simţi noi harul Tău
Uita-vom de pământ şi timp!

1/6/2009gl