NU MAI STA NEPĂSĂTOR...

Nu mai sta nepăsător
Într-o lume cu probleme
Vezi că-n ceasul următor
Mii de suflete vor geme,

Vezi că lângă tine-i unul
Care n-a gustat iubire
Dă-i surâsul; nu-i da pumnul
C-asta e a ta menire.

De priveşti, atent, în jur
Observa-vei fiinţe care
Au un spirit acru, dur
Dar tu dă-le-a ta candoare,

Dă-le-o vorbă, dă-le-un semn
La acei cu vise frânte
Ca în modul cel mai demn
Să înceapă ei să cânte.

Zâmbetele-ţi dulci, curate
Pot produce-nveselire
La fiinţe-ndurerate
De prea multă ofilire.

De-şi întinde unul mâna
Nu-l respinge; dă-i ce ai
Nu-l trimite la bătrâna
Ce-are tusă-n al ei grai.

Din prisosul tău şi mâine
Lasă-l pe sărman să ia
În cuptor mai fă o pâine
Pentru cel cu soarta grea.

Când la uşa ta va bate
Cel ce-i alungat de toţi
Deschide-i! Şi el ţi-e frate
Şi-astfel din infern îl scoţi.

Nu mai sta nepăsător
Când la culme-i întristarea
Căci de vii în ajutor
Nu-ţi vei pierde-ncununarea.

Împlineşte-ţi, deci, menirea
Ce ţi-a dat-o Dumnezeu
El ţi-a dat neprihănirea
Şi-i cu tine pe traseu.


22 Ianuarie, 2009