De când tu te-ai pocăit
Şi-ai pornit spre cer din vale
La câţi oameni ai vorbit,
Despre-a mântuiri cale?

Cât popor ai îndemnat
Să se-ntoarcă la Isus!
Ce-ai făcut cu-al tău talant
Ai lucrat?- S-au l-ai ascuns?

Ce folos că-s plini pereţii
De icoane văruite!
Dacă n-ajutăm pe sfinţii
Care nu mai au merinde!

Ce folos că stăm statui
În biserica modernă
Când flămânzii nu-s sătui
Şi n-au nici măcar o pernă!

Suntem buni comentatori
Şi ştim bine-a coordona
Dar să fim noi vestitori!
Nicidecum! Nu-i slujba mea!

Comentezi la o cântare
Dacă nu-i pe placul tău,
Când te chiamă în lucrare!
Recoşezi , zicând: -Chiar eu!

Când apare o problemă
S-adunăm pentru săraci
Iarăşi este o dilemă!
Vina lor, că sunt stângaci!

Tu eşti primul la morală
Sfaturi ai de dat la toţi!
Când eşti prins la-nghesuială
Parcă-ţi vine să te muţi!

Frate drag apare Domnul
Ca luceafărul în noapte,
De n-ai folosit talantul
De cer nu vei avea parte!

Dacă n-ai ştiut să dai
La acela din nevoie,
N-ai s-ajungi nicicând în rai
Ai fost lup, nu ai fost oaie!

Dacă nu ştii cum să rabzi
Când eşti pus frate-n lucrare
Poţi uşor pe drum să cazi,
Şi să n-ajungi la serbare!

De ce spui că tu nu poţi
Să munceşti pentru Hristos!
A vesti, mereu te scoţi!
Eu,.. sunt Domne mai de jos!

N-am cuvinte nu am dar
Nu ştiu desluşi Cuvântul,
Cum, eu la anvon s-apar
Să mă vadă tot poporul?

A cânta, eu nu am voce
Lasă cânte cei ce ştiu!
Eu ascult doar ce îmi place
Iar ce nu, bilet le scriu!

La bolnavi nu pot să merg
Sunt aşa de obosit!
Nu ştiu nici ce să le zic!
Meargă cel ce-a fost numit!

De săraci e plină lumea
N-am de unde da la toţi,
Eu nu pot ai sătura
Să muncească! Iar te scoţi!

Şi aşa, mereu, te scoţi,
Din al Domnului lucrare,
Dar tu frate nu socoţi
Că sfârşitul va apare!

Domnul v-a veni din nou
Şi va face o strigare,
Ce-i ce-au fost pe-ogorul meu
Să intre la sărbătoare!

Să lucram dar pentru Domnul
Fiecare cu ce-avem,
Iar când va veni Stăpânul
Înspre cer o să zburăm.


28.01.2009 04:02:16gl