Văzusem urma şarpelui ascunsă
ca o vocală într-un a b c
pândind femeia
de ispită unsă
între un „nu ştiu cum” şi-un „nu ştiu ce”.

şi omul a muşcat şi el veninul
în ziua patruzeci după Sabat.
s-au ofilit camelia şi crinul
când bubui
Cuvântu-înfricoșat:

Adame, unde eşti?

Sunt, Doamne, altul,
am descojit minciuna din Sheol
am dat pe-un măr de nevegheri înaltul
şi-acum sunt cu o inimă mai gol.

se auzeau cascade mari de plâns
cădeau edenuri în mistificare.
şi când făclii şi respirări s-au stins
Isus căra Golgota în spinare.