TE LAUD, TATĂ...

Te laud, Tată, ne-ncetat
Că mi-eşti tăria şi avântul,
Că-n orice stare m-am aflat
Mi-ai dat Lumina şi Cuvântul...

De-au dat în mine valuri grele
M-ai susţinut să nu disper
Prin vremuri bune, vremuri rele
M-ajuţi să mă îndrept spre Cer...

Când năpustitu-s-au spre mine
Oştiri cu sediul în infern
Atunci eu m-am ascuns în Tine
Căci Tu eşti Adăpost etern.

Te laud seara, la culcare
Şi dimineaţa când mă scol
Şi când mă aflu-n deplasare
Prin ploi, furtună sau viscol.

Eşti vrednic de onor, de slavă
C-ai pus în mine-un dor curat
Un dor de veşnica Dumbravă
Din Plaiul, veşnic, luminat.

De-am fost rănit de vântul rece
Din lumea plină de dureri
I-ai dat mustrare ca să plece,
Să pot avea, iarăşi, puteri.

Sunt mulţumit şi-Ţi dau onoare
Că zilnic mă inunzi cu har
Să pot cu multă-ncredinţare
Să fiu al Tău, supus, stegar.

Te laud azi şi-n veşnicie
C-ai dat pe unicul Tău Fiu
Să-ndure lunga agonie
Ca dragostea-Ţi să pot s-o ştiu.

18 Februarie, 2009