IUBIREA LUI...

Iubirea Lui e făr-asemănare
EL a venit din glorii făr-apus
Să facă pe planetă o lucrare
Să ştie Terra că Rege e ISUS.

S-a coborât la noi în umilinţă
Mai jos de-atât nu se putea
În El găsim speranţă şi ştiinţă
El poate împlinire să ne dea.

Ştia că-L vor primi cu ură
Cei ce cu datini se hrăneau,
Cei ce sfidau trăirea pură
Şi pe sărmani îi respingeau.

Umbla din loc în loc să ducă
Mesajul plin cu sfinte veşti,
Umbla cu-n scop: ca să producă,
În om, dorinţe nelumeşti...

Unde-ntâlnea vreo tragedie
Stătea, punea pe răni balsam
În El era nobleţe, omenie
Aşa era al doilea Adam.

A plâns cu Marta, cu Maria
Când Lazăr era în mormânt
În El găsit-au bucuria
Cei ce aveau elanul frânt.

Pe orbi i-a vindecat să vadă
Splendorile ce sunt în flori
Şi-apoi să simtă şi să creadă
Că este-un plai mai sus de nori.

Pe cei pierduţi i-a scos afară
Din negura ce îi orbea
Şi-apoi văzut-au ce Comoară
E Cel numit Eternă Stea.

În lumea rece nepăsarea
Făcea ravagii ca şi-acum
Dar El şi-a-nsufleţit lucrarea
Cu milostenii şi parfum.

O, ce priviri şi ce cuvinte
Ieşeau din fiinţa-I de martir!
Spunea ce splendide incinte
Sunt Sus, dincol’ de cimitir.

Văzut-a mulţi respinşi Mesia
(Respinşi cu ură de cei duri)
El i-a primit, le-a dat tăria
Să se transforme-n noi făpturi.

Iubirea Lui nu-i teorie
Ci-i pildă vie de urmat
EL când era-n călătorie
Doar binecuvântări a dat...

Cu păcătoşi a stat la masă
Şi i-a convins că sfântul trai
Se naşte-n fiinţa credincioasă
Ce merge, zilnic, către Rai.

Scotea din îndrăciţi armata
De duhuri ce îi maltratau
Şi se uneau, apoi, cu ceata
Ce slavă Tatălui dădeau.

EL, Fiul Jertfei, Salvatorul
S-a dat pe Sine în final
Să ne croiască viitorul,
S-avem un ţel, un ideal.

Şi azi e-n jug ce cei ce poartă
Mesajul Lui, al lui Cuvânt
El nu e ca o mare moartă
Ci dă puteri prin Duhul Sfînt.

gc/15 Mai, 2009