HRĂNEŞTE-ŞI SUFLETUL...

Hrăneşte-ţi sufletul cu bucurii divine
Nu-i da mâncarea ce-l poate tulbura
Să poată sta pe piscul liniştii depline
O, nu îi da otravă! O, nu-l îndurera!

Hrăneşte-ţi sufletul cu gândul mântuirii
Şi mulţumeşte-I Fiului că te-a salvat
Iar când cel rău ţi-aruncă laţul tânguirii
Gândeşte-te c-al tău trecut a fost spălat.

Serveşte-l cu dulceaţa cerescului Cuvânt
Să poată fi puternic la valurile crunte
Să guste mai frecvent din rugă şi din cânt
Să fie-n stare pe nemernic să-l înfrunte.

Nu-i da ce e în lume; în lume-i putregai
Respinge cupa ei, oricând, cu hotărâre
Ea-ţi dă himeră, ură, colb şi pai
Şi îţi ucide dorul pentru nemurire,

Dar mana din Cuvânt fortifică trăirea,
Produce-n tine un dor de Paradis
Şi-nviorează gândul şi vestirea
Făcându-te alert la tot ce-i imprecis.

Hrăneşte-ţi sufletul cu ce-a rostit Hristos
În misiunea Lui în lumea de păcate
Să fii, mereu, lucid, să fii voios,
Să poţi să-I dai slujiri înmiresmate.

10 Februarie, 2009