Gând de primăvară


Maleahi 4:2
"Dar pentru voi, care vă temeţi de numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi tămăduirea
va fi sub aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii în grajd."

Frigul, furtunile, gerul
Şi mormane de zăpadă,
Toate-astupă ghiocelul,
Soarele să nu-l mai vadă.

Insă lui nu-i este frică,
Ci-şi păstrează ne-ncetat
Apoi din troieni ridică
Albul său imaculat.

Şi pe sufletele noastre
Zac troiene de-ncercări
Şi furtuni şi geruri aspre
Ce ne-ngheaţă deseori.

Fie ca trecând prin toate
Câte ne-au împovărat
Să păstrăm, dacă se poate
Acel "alb imaculat".

Şi pentru ca niciodată
Răul să nu ne doboare,
Energia minunată
S-o aşteptăm de la soare.

"Soarele neprihănirii"
Inima să ne-o-ncălzească.
Domnul, izvorul iubirii
Pacea să ne-o dăruiască.

Şi oricât ar fi de mare
Si de tristă "iarna grea",
In sfârşit, va fi şi soare,
Va veni primăvara!