Cuvântarea şaptea a lui Petru
(La Adunarea din Ierusalim)

(Cuprinde Fapte 15,7-12.)

Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, în bunătatea Lui cea mare
De o bună bucată de timp, în planul de răscumpărare,
A produs o alegere-ntre voi, ca prin gura mea să audă
Şi Neamurile, cuvântul Evangheliei în cântări de laudă.

Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile tuturor oamenilor
A mărturisit pentru ei, îndepărtand bariera Neamurilor,
Şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă, socotiţi poporul Lui,
Prin neprihănirea Domnului Isus şi puterea Cuvântului.

Nu a făcut nici o deosebire-n revărsarea Duhului Sfânt
Între ei şi noi, popor pus de o parte având un legământ,
Întrucât le-a curăţit inimile în sângele curgând la cruce,
Şi prin credinţă şi lor ca şi nouă, El mântuirea le aduce.

Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu în hotărârea Lui,
Şi puneţi pe grumazul ucenicilor în bucuria Cuvântului,
Un jug, pe care nici părinţii noştri, în decursul timpului,
Nici noi, nu l-am putut purta, căzând sub osândirea lui?

Ci credem, că noi, care am fost dinainte un popor ales,
Ca şi ei, suntem mântuiţi în unicul plan de jertfă-nţeles,
Prin harul Domnului Isus, pe care din belsug l-a turnat,
Dumnezeu peste toţi oamenii, robiţi, şi aflaţi sub păcat.

Flavius Laurian Duverna
08 martie 2009