Mà uit la lumea asta toatà, Cum se afundà tot mai mult. Iar degradarea este mare... De unde vin,unde se duc?

Din evidentà vor sà iasà toti,
In lumea aceasta plinà de pàcat.
Sunt rài,clevetitori,neànfrànati,
Dar vor sà parà toti ca niste frati.

Pe scena lumii oamenii-s actori,
Cu douà fete,sau chiar si mai multe.
Iar Dumnezeu in planul lor,
Nu figureazà,n-are nici un rol.

Se zbat intruna pentru lucruri de nimic,
Ce astàzi sunt,dar màine poate nu-s.
Le trece viata ca un soare-nspre apus,
Si astàzi incà sunt,dar màine poate nu-s.

Dar ceea ce nu stiu ei sau ignorà,
E màntuirea Domnului Isus.
Ce S-a nàscut pe-aceastà lume efemerà,
Pentru ca toti s-avem un loc acolo sus.

El pentru lume ràstignit a fost,
Ca tu si eu s-avem salvarea-n dar.
Si in nemàrginita-i dragoste Isus,
Pàsi insàngerat inspre Calvar.

L-au biciuit si L-au scuipat,
Pe-al lumii fiu de impàrat.
El gloria cereascà a làsat,
Iar pentru tin' si min'pe moarte a càlcat.

Nu-i dragoste mai mare ca a Celui,
Ce viata pentru tin' si-a dat.
Pentru ca tu sà ai salvarea,
Si de pàcat sà fi iertat.

Prieten drag,ce-n lumea largà ràtàcesti,
Opreste-te o clipà,de ce mai zàbovesti?
Acceptà jertfa Domnului Isus,
Si màntuire vei afla nespus.