Fuga
Autor: Dionisie Giuchici
Album: vol. 2 - Domnul, nu eu!
Categorie: Diverse
FUGA
Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!
Şi ţinură sfat în taină iepuraşii cei frumoşi,
Şi ziceau la conferinţă: "Noi suntem cei mai fricoşi!
N-avem nici o apărare, doar prin fugă mai scăpăm
De furia unor fiare, fără să ne apărăm.
Urlă lupii, vine vulpea, vin şi câini vânătoreşti,
Unde să-ţi mai legeni cuibul? unde să mai odihneşti?
Suntem unicii se pare, ce dormim cu ochi deschişi,
Având cuibul pe sub tufe, pe sub ramuri şi frunziş.
Şi oricum ţi-acoperi blana, te miroase vre-un dulău,
Şi te sfâşie cu dinţii câinele, duşmanul tău.
Fugi în stânga, fugi în dreapta, până când să tot fugim?
Nici în câmp, nici în pădure, linişte nu mai găsim.
Nu e glumă dragi prieteni, spuneţi ce e de făcut?
Să mai terminăm cu viaţa! -zise unul mai tăcut-
Uite colo lacul mare, să ne aruncăm în hău!
Să scăpăm de-aceste fiare ce ne urmăresc mereu!"
Şi porniră toţi în goană, galopând pe-acel ţinut,
Dar se-opriră lângă apă, speriaţi de ce-au văzut:
Şi ce straniu! ce mirare! broaştele s-au speriat:
Când văzură iepuraşii, de pe ţărm în lac şi-au dat.
Şi miraţi de toate cele, iepuraşii încântaţi:
"Uite că mai sunt pe lume mai fricoşi ca noi, măi fraţi!
Nu ne mai sfârşim viaţa! gata fraţi, ne vom lupta!
Arma noastră este fuga, căci prin fugă vom scăpa!
Dumnezeu ne-a dat picioare şi urechi să auzim,
Şi de oameni, şi de fiare, vom scăpa dacă fugim.
Şi trecură vremuri multe pe pământ, chiar mii de ani,
Şi frumoşii iepuraşi, au scăpat de-ai lor duşmani.
Sigur, i-au mai prins şi lupii, alţii au mai îngheţat,
Dar prin arma lor, prin fugă, mulţi din ei au mai scăpat.
Dar 'nainte ca să plece de pe malul cel străin,
Ei le puse întrebarea, broaştelor din lacul plin:
"Hei, suratelor, ce spuneţi? voi ce neam, ce soi sunteţi?
Când în apă, când afară, ce fel de plămâni aveţi?"
"Noi suntem ca şi creştinii, ca şi unii dintre ei,
Când cu lumea, când cu Domnul, nu avem vre-un alt temei.
"Bravo, măi! dar nu-i prea bine nici în apă, nici pe-uscat!"
Şi vorbindu-le acestea, iepuraşii au plecat.
Dragi creştini, vă pare glumă, şi vă pare ireal
Povestirea despre iepuri, şi de broaştele din val.
Dar verificaţi mai bine, dacă nu-i adevărat;
Căci şi tu , să ştii creştine, de duşmani eşti atacat
Noi suntem la fel ca mieii, şi ca iepurii fricoşi,
Dar să ştiţi că fuga-i bună, chiar şi pentru credincioşi.
Iosif a scăpat dând fuga, ştiţi, atunci, din cursa ei,
Tineri dragi, fugiţi de fiare, de ispite, de femei.
"Fugi!" şi Pavel îl îndeamnă pe alesul Timotei,
De ispita care vine să te prindă-n cursa ei.
Nu e bine să dai fuga, când e vorba să luptăm,
Şi cu leii, şi cu urşii, noi pe Domnul să-L chemăm.
Dacă vrei să-ţi scapi viaţa, fugi ca Lot pân'la Ţoar!
Fugi de-acei ce te invită la droguri şi la pahar.
Fugi de orice stricăciune! chiar cu bani de-ai fi plătit
Ca să mergi pe calea lumii, ca să mergi pe drum greşit.
Broaştele sunt necurate, să nu fim ca ele, fraţi,
Când cu Domnul, când cu lumea, când în apă, când uscaţi.
Nu se poate două scaune, nu se poate două căi,
Să fim buni în adunare, iar afară să fim răi...
Ştiţi că şi iscoditorii au fugit şi au scăpat,
Când femeia cea stricată pe fereastră jos i-a dat.
David urmărit de Saul, a fugit şi a scăpat.
Şi Ilie tot prin fugă, de Ahab s-a-ndepărtat.
Şi atâţia au dat fuga, dar spre ţintă alergând,
Fraţi, să alergăm'nainte, steagul nostru fluturând.
Ştiţi că-n muzică, o fugă e un marş încolonat,
Când soldaţii merg la luptă, şi se luptă, şi se bat.
Să fugim dar înainte, cine fuge înapoi
Nu e credincios pe cale, nu e vrednic de război.
Ştiţi, că toţi alergătorii pentru-o cupă, sau cununi,
Fug şi se întrec pe-arenă, să câştige cei mai buni.
Să fugim şi noi spre ţintă, să fugim în aşa fel,
Ca să câştigăm cununa care ne-o va da-o El.
Nu doar unul, nu doar zece, toţi, căci toţi ne-am botezat,
Dar cu faţa către Domnul, şi cu dosul spre păcat.
Fuga este ruşinoasă, să laşi mesele cu vin,
Dar să ştii, e sănătoasă pentru orişice creştin.
"Uite-l cum se duce, laşul!"-râd acei de la ospăţ-
De băiatul sau de fata care fuge de dezmăţ.
Să fugim, ne-ndeamnă Pavel, chiar şi Domnul ne-a-ndemnat,
Când vă prigonesc duşmanii, nu mai staţi la ei în sat.
Căutaţi altă cetate, şi de-acolo alta, iar,
Când suntem huliţi de oameni, vom găsi la Domnul har.
Fugi de pofta tinereţii, fugi de orişice păcat!
Pavel i-a-ndemnat pe tineri, când la Domnul i-a chemat.
Şi de fugi, e mult mai bine, decât să te laşi bătut
De plăcerile din lume, stând pe loc vei fi pierdut.
Nu vă înspăimânte leii care urlă-nfometaţi,
Să nu fim ca iepuraşii care-au fost descurajaţi.
Căci la cârma noastră este Unul care-a poruncit,
Şi la glasul Lui, furtuna, vântul, valul, s-au oprit.
Lupii vor urla pe dealuri, după oi înflămânziţi,
Dar şi oile şi mieii, de Isus vor fi păziţi.
Ni se pare câteodată că suntem cei mai prădaţi,
Şi de oameni şi de fiare, şi cădem descurajaţi,
Mai strigaţi în disperare să primim de sus curaj,
Frica e o cursă mare şi cădere în baraj.
Căci afară sunt fricoşii, scrie în Cuvântul Sfânt,
Sus în cer sunt credincioşii care luptă pe pământ.
Iar concluzia, morala, depănată pe orbită,
Este să fugim ca Iosif, de păcat şi de ispită.
Amin
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/32487/fuga