IONATAN

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Ionatan a dat de miere
Şi din fagur a mâncat.
Atunci Saul cu mânie
La moarte l-a condamnat.

Ei aveau o juruinţă
Şi un post îndelungat,
Ionatan nu ştia acestea
Şi de-aceea a mâncat.

Pentru Saul nu e scuză,
Împăratul supărat
Chiar pe fiul lui la moarte
El pe loc l-a condamnat.

"Împărate nu-l ucide!
Cei din jur au mijlocit,
Ionatan la juruinţă
Dintre noi el a lipsit.

El n-a ştiut de hotărârea
Anunţată în popor,
De aceea împărate
Iartă-l azi pe-al tău fecior!"

Şi săgeata se întoarce
Înapoi în tolba ei.
Ionatan primi iertarea
Când strigară fraţii săi.

Tot la fel, şi noi odată
Am fost aspru condamnaţi.
Dar Isus oprind săgeata
Ne-a salvat, surori şi fraţi.

El atunci ceru iertare
Tatălui ceresc şi sfânt,
Pentru-ntreaga omenire,
Pentru cei de pe pământ.

Când săgeţile duşmane
Înspre noi au năvălit,
Domnul mâinile-şi întinse
Şi în palme le-a oprit.

Şi în palme şi în coastă
Şi în tălpi L-au săgetat.
Pentru mântuirea noastră
El cu moartea s-a luptat.

Atunci, Ionatan cu David
Făcură un legământ,
Tot la fel, şi noi cu Domnul
Să umblăm pe-acest pământ.

Căci El este împăratul
Ce l-a-nvins pe Goliat,
El ne-a ridicat păcatul
Când pe cruce s-a rugat.

Ionatane ţine minte,
Fraţi, surori, să nu uitaţi,
Căci pe cruce la Golgota
Noi am fost răscumpăraţi.

Să mâncăm de-acuma miere,
Uite fagurul e plin.
Dumnezeu ne dă putere
Din Cuvântul Său, Amin.

Amin