PSALMUL 30

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Când îmi mergea bine
Îmi ziceam aşa:
Niciodată Doamne
Nu m-oi clătina.

Eu credeam că veşnic
Sănătos voi fi,
Şi pe-a mele forţe
Mă voi sprijini.

Când Ţi-ai ascuns faţa
Eu m-am tulburat.
Atunci către Tine
Iarăşi am strigat.

În a mea durere
Mă gândeam că mor,
Dar la Tine Doamne
Este ajutor.

Tu cu bunătate
Mâna Ţi-ai întins,
Cu a Tale braţe sfinte
M-ai cuprins.

Orice om să ştie,
Orice întristat,
Să se roage Ţie
Şi va fi salvat.

Seara vine plânsul,
Când suntem loviţi.
Dimineaţa iarăşi
Suntem fericiţi.

Tu din tulburare
Ne ridici, ne sui,
Şi pe stânca tare
Tu din nou ne pui.

Sacul meu de jale
Mi l-ai dezlegat,
Şi în bucurie
Mi l-ai transformat.

De aceea laudă
Ţie-Ţi voi cânta,
A Ta bunătate
Nu o voi uita.

Căci mânia ţine
Doar o clipă, doar,
îndurarea-i unsă
Fără de hotar.

De aceea cântă
Tu popor iubit,
Căci la Domnul nostru
Milă am găsit.

Tânguirea, jalea,
Toate câte-ar fi,
Dumnezeu le schimbă
În mari bucurii.

Căci din pragul morţii
El m-a ridicat,
Şi speranţa vieţii
Veşnice mi-a dat.

De aceea pururi
Il voi înălţa,
Şi cântări de laudă
Lui îi voi cânta.

El mi-a făcut bine
Sufletului meu,
Lăudat să fie
Domnul Dumnezeu!

Amin