Au adormit copiii Tăi pe cale
La fel ca ucenicii din grădină,
Trezeşte-i Doamne pe acei din vale
Şi prin furtună, ţine-i Tu de mână,

Ca pe copilul fără siguranţă
Ce primi paşi cu frică i-a pornit,
Umplei o Doamne iară-şi de speranţă
S-ajungă-n Canaanul mult dorit!

E noapte şi cărarea-i şerpuită
Pământul este plin de bifurcaţii,
Arată-ne cărarea Ta cea sfântă
Ca să scăpăm de orice complicaţii!

Sunt multe drumuri pe acest pământ
Şi omul este liber să aleagă,
Dar unul singur duce la Cel sfânt
Şi de acela dragostea ne leagă!

Pe acel drum nădejdea ne împinge
Să ne grăbim, vremea e pe sfârşit,
Cu siguranţă-n ceruri vom ajunge
Căci lângă noi e Cel ce ne-a iubit!

Pe acel drum credinţa ne-a pornit
Şi ne-a umplut de marea siguranţă,
Că vom ajunge-n ceruri, negreşit,
De vom umbla noi numai prin credinţă,

Ai lucrători ce sau oprit în vie
S-au moleşit, nu vor să mai muncească,
Trimite Doamne duhul lui Ilie
Să scoată-afară firea pământească!

Neghina parcă acoperă pământul
S-a înmulţit prin holdele bogate!
Când Oare va veni Secerătorul
Să facă iarăşi pe pământ dreptate?

Îngrijorarea bate pe la poartă
Şi mulţi creştini ai Tăi i-au descuiat,
Dar nu mai pot afară să o scoată
De nu vii Tu cu harul Tău bogat!

La om apare semne de-ntrebare
Oare va reveni Isus pe nor?
Mulţi la Cuvânt Tău nu-i dau crezare
Şi astfel pier fără de Salvator!

E vremea de pe urmă a trezirii
Iubitul meu nu fi ne-ncrezător,
Căci va veni-ncurând ceasul răpirii
Cu Domnul poţi să fii nemuritor!

De vine pe la poarta vieţi tale
Cuvinte de-ndoială şi de frică,
Tu să fii tare pe-al credinţei cale
Chiar dacă munţi-n cale se despică.

Iar de auzi o voce îngerească
Ce îţi vorbeşte cu un glas duios!
Deschide-i inima s-o cucerească
Să scoată-afară tot ce-i dubios!

Atunci vei traversa uşor pământul
Şi vei munci cu drag pentru Cristos
Iar la sfârşit, El îţi va da veşmântul
Trăind cu El în cerul glorios.

02.05.2009gl