O, omule ce ai ajuns!
-Frumoasa creatura-
Un chip de lut zbarcit si slut
Si plin de atata ura.

Pe unde treci tu lasi mereu
Atata suferinta.
Darami si strici ce Dumnezeu
Ti-a dat spre folosinta

Natura geme si suspina
E-atat de-nspaimantata!
Si fata ei acum si-o ascunde
E asa de intristata!

Acest pamant a fost creat
Un loc de fericire
Ca sa traiasca-n bucurii
Si desfatare-oricine.

Dar mana ta cand ti-ai intins
Ca sa iti fii tu rege
Acest pamant fu atunci cuprins
De amar si far'delege

Si uite unde ai ajuns!
In valea de suspine.
Doar chin si vaiete ai smuls
Din cei de langa tine.

Atata suferinta e...!
Atata nedreptate....!
Peste tot sunt gemete
Si-atatea inimi sunt uitate.

Si florile stau triste acum,
Natura-i apasata
De-atatea munci cate a dus
Si de razboaie date.

Tu omule, nu pretuiesti
Nimic din tot ce ti-a fost dat.
Condus de-o sete de venin
Doar sange ai varsat.

Dar intr-o zi sa va sfarsi
Amara suferinta.
Si pentru tot tu vei plati
Cu-ntreaga ta fiinta.

Caci Dumnezeu ce e Stapan
Din mana ta va cere
Tot ce ti-a dat pe acest pamant
Ca sa-l pazesti de rele.