Să trecem vămi...

Adu-Ţi aminte Doamne că suntem ai tăi,
Cu rele şi cu bune pe ale vieţii căi,
Ajută-ne cu pacea în suflete crescută,
Să trecem vămi spre-a mântuirii poartă!
***
De noaptea e lungă, cu cartea închisă,
Un ochi se mai zbate sub pleoapa învinsă,
Când ceasul odihnei de mult a bătut,
Hoinarele gânduri acasă mi-adun.

La vremea miezului de noapte,
C-o strălucire ce-n cuvinte nu încape,
Începe cu iubire inima să cânte,
O rugăciune Trinităţii Sfinte.

Spre Acel ce-a împărţit credinţa,
Iertând tâlhari ce-şi arătau căinţa,
Lumină ochilor l-a orbi a dăruit,
Şi suflete ca neaua ne-a albit,

Ne-a şters cu sânge curs din trupul Său,
Greşelile ce-atârnă-n fapte greu,
Şi teama ne-a schimbat-o în iubire,
Promisu-ne-a ca dar suprema mântuire!

Izvor năvalnic fără de oprire,
Din ceruri vine, veche moştenire,
În sufletul golit lumină pătrunde,
Si arde blând pe-altarul rugii calde.

Umila-mi rugăciune este semnul,
Tăcută cum în noapte este somnul,
Fiind credinţei păzitoare armă,
Adâncul inimii nu lasă ca să doarmă...
***
Adu-Ţi aminte Doamne că suntem ai tăi,
Cu rele şi cu bune pe ale vieţii căi,
Ajută-ne cu pacea în suflete crescută,
Să trecem vămi spre-a mântuirii poartă!

06.05.2009