Să nu mai ardem pentru noi
Ci pentru cei ce ne urmează
Al sufletului larg șuvoi
Să-mpartă rază după rază.

Cu lut tot mai puțin pe mâini
Cu tot mai limpede lumina
Să le săpăm mai largi fântâni
Să-și spele sufletul și vina.

Să le-adâncim mai drept temei
Înspre-Adevăr și-mbrățișare,
Cu cât noi azi cu ani mai grei
Plătim urcușul lor spre soare.

Să le grăbim un mai slăvit
Și dulce praznic spre-nviere,
Cu cât noi ieri l-am ispășit
Mai cu oțet și mai cu fiere.

S-ajungă ei a ști că-n tot
Ce-i vrednic și frumos sub soare,
Plătit e fiecare iot
Cu plâns, cu sânge și sudoare.

S-ajungă-a ști că tot ce-i drept
E mai presus de tiranie
Că tot ce-i vrednic și-nțelept
E cea mai sigur-avuție.

Că tot ce-i sfânt și-adevărat
E-n veci mai tare ca minciuna;
Că oricât geme cel curat
El izbândește-ntotdeauna.

- De-am izbutit să-ncredințăm
Pe cei ce vin așa a face,
Plătiți de tot ce datorăm
Putem să adormim în pace.