Toate bătăile inimii mele
fuseseră arse în ape de dor,
în focul iubirii, în râs de lalele,
în calmul luminii, neschimbător;

clădeam din seminţe de gând curcubeie,
punţi azurii peste certe-ntrebări.
N-aveam în mâini înţeles şi nici cheie
să pot descuia ferecate cămări...

Pe drumul ideilor mari, implicarea
lucea ca o rază de soare imberb.
pe mine, în piept, m-apăsa înserarea
adulmecare mirată de cerb.

Când voi ajunge să pipăi petala
atâtor suspine ascunse-n mister,
ucise vor fi vanitatea şi fala
pe ochi coborând înălţarea la cer.