Nașterea din nou şi mântuirea (Ioan 3.7)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Sfânta Carte te învaţă, că tu poţi fi mântuit, (Matei 11.28-29)
Doar dacă asculţi de Domnul, rămânând blând şi smerit. (Evrei 5.9; Matei 11.28-30; 16.24; Luca 14.27; Ps. 18.27)
Iar Domnul Isus îţi spune, că pentru-a ajunge-n rai, (Ioan 3.3,5)
Trebuie ca tu, aievea, naşterea din nou s-o ai. (Ioan 3.7)

Naşterea din nou, din Domnul, o face doar Duhul Sfânt, (Ioan 1.13; 3.5-8; 2 Cor. 3.17-18; Gal. 3.3; Tit 3.5)
Dacă tu Îl laşi s-o facă, împlinind Sfântul Cuvânt, (Ioan 14.26; F. A. 7.51; 13.46)
Aşa cum te-ndeamnă Duhul, fără să I te opui, (F. A. 7.51; Rom. 8.1,4-5)
Şi, călăuzit de Dânsul, Domnului tu te supui. (Rom. 8.14; Gal. 5.18; Ioan 14.26)

Naşterea din nou, din Domnul, este un întreg proces, (Gal. 4.19; 2 Cor. 3.18; 4.16; Ef. 4.13-16; Fil. 1.6)
Ce constă în transformarea omului, ce a ales (2 Cor. 3.18)
Ca să nu mai vrea s-asculte de firea sa veche, rea, (Rom. 7.5,18, 25; 8.3,12; 13.14; 2 Cor. 10.3; Gal. 5.13,16-17,24)
Şi trei paşi ca să parcurgă, hotărârea el va lua. (1 Sam. 2.9; 2 Sam. 22.37; Iov 14.16; 23.11; 31.4,37; 34.21; Ps. 17.5; 37.23; 44.18; 119.133)

Primul pas e dezbrăcarea de-omul vechi şi păcătos, (Ef. 4.22; Col. 3.9)
Şi constă în hotărârea de a merge bucuros (Ioan 15.11; 16.22; 17.13)
Pe o cale nouă-n viaţă, de păcat eliberat, (Gal. 5.19-21; Col. 2.13; 3.5-9; Ef. 2.1-3; 4.25-32; Rom. 6.6; 7.5; 13.12-13)
Fără patimi, fără pofte, căci mintea i s-a schimbat. (Gal. 5.24; Ef. 4.22-23; Col. 2.11; 1 Petru 2.11)

Pasul doi constă în moartea omului cel vechi şi rău, (Rom. 6.7-8; Col. 3.3; 2 Tim. 2.11)
Ce urmează să dispară cu totul ce este-al său, (Rom. 6.5-6; Gal. 2.20; 5.24; Col. 2.12; Rom. 6.3-4)
Căci spiritual, acesta era mort şi despărţit (Ef. 2.1,5; Col. 2.13; 3.5-9; Rom. 7.9-11)
De Domnul Isus, ce-i Viaţa care nu are sfârşit. (Ioan 11.25; 14.6)

Pasul trei e îmbrăcarea în omul cel nou şi sfânt. (Ef. 4.24; Col. 3.10)
Sfânta sa alcătuire, spune-al Domnului Cuvânt, (Rom. 13.14)
După chipul Domnului e, toate-s înnoite-n el, (Rom. 8.29; Gal. 4.19; 6.15; Col. 3.10; 2 Cor. 5.17)
Căci e îmbrăcat în Domnul şi doar El e-al său model. (Rom. 13.14)

Viaţa sa e-n părtăşie doar cu Domnul său iubit, (Rom. 6.5,8; Ef. 2.5-6; Col. 2.6-10; 3.11)
Ce trăieşte în acesta, şi este călăuzit (Gal. 2.20; Ef. 2.10)
Doar de Duhul Sfânt, desigur, cum era şi Domnul său, (Gal. 5.16-18; Matei 1.20; Luca 4.1; Luca 10.21; F. A. 1.2)
Când trăia ca om pe Terra, complet despărţit de rău. (1 Petru 2.21-22)

Omul nou se preocupă de cele duhovniceşti, (Col. 3.1-4)
Fiind într-un duh cu Domnul, una-n locurile cereşti. (1 Cor. 6.17; Ef. 1.3; 2.6)
De aceea, Îi slujeşte Domnului neîncetat, (F. A. 13.2; 20.19; Rom. 12.11; 1 Cor. 7.35; Col. 3.24)
Şi se străduieşte-n toate, să asculte de-al Său sfat. (Ps. 33.11; 73.24; Ier. 23.18,22; 32.19; Ioan 5.24; Evrei 12.5)

Omul cel nou aparţine de casa lui Dumnezeu, (Ef. 2.19-22)
El fiind ambasadorul către pământeni, mereu. (Ioan 17.18; Luca 9.2; 10.1; 2 Cor. 5.20)
Căci a sa cetăţenie este cea din cer, de sus, (Fil. 3.20; Ef. 2.6; Apoc. 2.17; 3.12; 22.4)
De unde-n curând veni-va Domnul nostru sfânt, Isus. (Apoc. 22.12,20)

El trăieşte-o viaţă nouă, căci în el e un duh nou; (Rom. 6.4; Rom. 7.6)
Inima îi e curată, căci e-al Domnului ecou. (Col. 3.12-14; 1 Petru 2.11-18)
Gândurile lui sunt sfinte, mintea înnoită e, (1 Cor. 2.16; 2 Cor. 10.5; Fil. 2.5; 4.7; Col. 3.2; Rom. 12.2; Ef. 4.23)
Iar în inima lui nouă, nu mai încape orice. (Ezec. 11.19-20; 18.31; 36.26-27)

Firea sa dumnezeiască, minunată în total, (2 Petru 1.4; 2 Cor. 3.18; Ef. 4.24),
Îl dezvăluie pe Domnul, care e imaterial. (Col. 1.15; 1 Tim. 1.17)
Şi trăind în permanenţă unit cu Domnul Isus, (Ioan 14.20)
El este o pârgă sfântă a făpturilor de sus. (Iacov 1.18)

Mulţi dintre aceia care au făcut doar primul pas, (Ef. 4.22; Col. 3.9)
Dar n-au răstignit pe cruce omul vechi, care-a rămas, (Gal. 5.24)
Se îmbracă iar cu-acesta, de Satana se lipesc, (1 Tim. 5.15; 2 Petru 2.1; Gal. 3.3)
Şi încep, ca înainte, să trăiască-n mod firesc. (Gal. 5.24; Iuda 19)

Astfel întrerup procesul, ce de-un timp a debutat, (F. A. 5.1-11)
Şi Îl părăsesc pe Domnul, ce nu stă unde-i păcat. (Evrei 7.26)
Tu, de vrei să fii cu Domnul, să nu-L părăseşti deloc! (Ioan 15.4)
Căci de-n El nu vei rămâne, vei sfârşi-n iazul de foc! (Ioan 15.6)

Dacă vrei să ştii aievea, de procesu-i încheiat, (Rom. 7.14-25)
Tu citeşte în Scriptură, ce-ai la tine, de testat. (2 Tim. 3.15-17)
Iar de ai parcurs toţi paşii naşterii din Dumnezeu, (Ef. 4.22; Col. 3.9; Rom. 6.7-8; Col. 3.3; 2 Tim. 2.11; Ef. 4.24; Col. 3.10)
Şase însuşiri se-observă în fiinţa ta, mereu. (Rom. 1.20)

Prima: te încrezi în Domnul şi asculţi numai de El, (Ioan 1.12-13; 8.47; 1 Ioan 5.1)
Şi-mplinirea voii Sale, este-al vieţii tale ţel. (Matei 7.21; Iacov 1.22)
Tot ce Domnul poruncit-a, împlini-vei ne-ncetat, (Matei 28.20)
Iar Domnul îţi porunceşte: să te laşi de-orice păcat. (Ioan 5.14; 8.11)

Viaţa omului, la care procesul s-a terminat, (Gal. 4.19)
Nu e caracterizată de trăirea în păcat. (Rom. 6.2,6, 11-14,16-22; 7.5-6; 8.2)
Căci, de Domnul este-n tine, nu mai poţi păcătui, (Gal. 2.20; 1 Ioan 5.18; Evrei 7.26)
Iar sămânţa Sa cea sfântă, sfânt te face ca să fii. (1 Ioan 3.9; 1 Cor. 3.16-17; 6.19)

Dacă eşti născut din Domnul, tu pe oameni îi iubeşti, (1 Ioan 4.7)
Faptele îţi sunt doar bune şi neprihănit tu eşti. (3 Ioan 11; 1 Ioan 2.29; 3.10)
Iar de-acestea sunt în tine, ultima va fi şi ea: (Ioan 1.12-13; 8.47; 1 Ioan 2.29; 3.9-10; 4.7; 5.1; 3 Ioan 11)
Biruinţa-asupra lumii, care le va-ncununa. (1 Ioan 5.4)

Cel ce biruie sistemul cel lumesc şi pervertit, (1 Ioan 5.19)
Nu se întinează-n lume, ci rămâne sfânt, smerit. (1 Cor. 15.33; 2 Cor. 6.14-17; Iacov 1.27; 4.4)
Iar de vrei să fii cu Domnul în Împărăţia Sa, (Luca 23.43; Ioan 15.6)
Să acţionezi ca Domnul, orice ţi s-ar întâmpla. (Evrei 12.2; 1 Petru 2.21; 1 Ioan 2.6; 4.17)