GĂSIT-AM PACE...

Găsit-am pace sufletească
Pe Domnul meu când L-am aflat.
Când a-nceput să îmi vorbească
Îndată viaţa-mi I-am predat.

Până-n acel moment trăirea
Mi-a fost ruină, faliment
N-am cunoscut neprihănirea
Şi nici al dragostei torent.

Zbuciumul greu îmi da durere
(Zdrobită mi-era inima)
Lăuntrul meu avea unghere
Unde doar praf lumesc stătea...

Şi sfârtecată mi-era viaţa
De cazne grele, de păcat
Cine-mi vedea, atuncea, faţa
Credea că sunt un condamnat.

Dar El, Hristos, Mântuitorul
A luminat lăuntrul meu
Mi-a spus că-n El mi-e viitorul
Şi L-am urmat pe-al lui traseu...

Am fost pătruns de sentimentul
Ce mă lega tare de EL
Şi viitoru-mi şi prezentul
Le-am dat, atunci, blândului Miel.

Simţeam o linişte profundă
(În toată fiinţa o simţeam)
Ştiam că e a păcii undă,
Ceva real; nu mă-nşelam.

Privirea, vorba şi surâsul
Erau divine, m-atrăgeau
De fericire-mi era plânsul
Şi ochii mei spre Cer ţinteau.

Mi-a arătat cereasca ţintă
Şi I-am promis că merg spre ea
S-ajung în veşnica incintă
Unde doar sfinţii pot să stea.

Seninul ce-a pătruns în mine
De când Hristos m-a dezrobit
Izvor e pentru stări divine
Sunt transformat, sunt fericit.

Şi nu regret că-n ziua aceea
Am hotărât să merg cu El,
Cu Cel ce-a colindat Iudea
S-atragă suflete-n Betel...

Am parte-acum de satisfacţii
Ce-mi fac viaţa cânt duios
Nu mă hrănesc din imitaţii
Ci din iubirea lui Hristos.

6 Iunie, 2009