Semnele trupului
de Octavian Sarb

Nu lua in seama vorbe,
Ce sunt rostite de un nebun
Cand nu poate-aduce probe,
Tot pe el se vede bun!

Cel ce pacea nu tinteste,
N-are inima curata,
Ci, pe el se-ndreptateste,
Si acum, si altadata.

Nici un om de pe pamant,
Oricat, oricum, s-ar stradui,
Nu are-n el nimica sfant,
Deci, nu se poate mantui!

Doar Hristos Cel Intrupat,
Ce-I Dumnezeu din Dumnezeu,
Luand al lumii greu pacat,
L-a rastignit, deplin, mereu.

Aceste lucruri daca-s sfinte,
Nu vestesc un fapt istoric,
Nici nu zugravesc morminte,
Faurite-n mod retoric!

Adevarul ce-l exprima,
Este vizibil ca si-atunci,
Semnul crucii il imprima,
Pe trupul celor ce-I sunt prunci.

Este-acesta semnul care,
Astazi sfinteste al tau trup?
Sau e-acela-unei fiare,
Ai carei colti in toti se rup?

Inalta azi o rugaciune,
Al ei izvor de pocainta,
Va face-ndata o minune,
Si vei trai doar prin credinta.