EŞTI ATÂT DE BUN...

Eşti atât de bun cu mine
Tată sfânt, glorificat
Uneori Ţi-am dat suspine
Nu închinăciuni sublime
Şi Tu, totuşi, m-ai iertat.

Nu-s cuvinte să descrie
Generozitatea Ta
Mi-ai încredinţat solie,
Mă accepţi la părtăşie
Ca să pot din har gusta.

De la cei pe care-i ştiu
Şi ofense mai primesc
Dar Tu – Dumnezeu cel viu
Tot ce-mi dai nu e pustiu
O, ce mult Te preţuiesc!

Când alunec pe cărare
Mă ridici şi-mi spui duios:
„Şi această încercare
Va lucra spre devotare
Şi vei fi mai credincios.”

În terestra-mi pribegie
Pui jaloane pe traseu
(Şi-astfel merg cu bucurie
Spre cereasca-mpărăţie)
Şi m-ajuţi când mi-este greu.

O, ce bine-mi înţelegi
Frământările şi dorul!
Rănile Tu mi le legi
Şi-ale Tale sfinte legi
Luminează viitorul.

N-am expresii să descriu
Mulţumirea mea profundă
C-ai făcut din mine-un fiu
Şi mi-ai dat Duhul cel viu
Cu a lui suavă undă.

Văd lumina când mă scol
Şi rostesc:”Ce har bogat!”
Mă fereşti şi de Şeol
Şi de necuratul sol
Din demonicul regat.

Eşti atât de bun cu mine
Mă-nsoţeşti necontenit
Nu mă mai despart de Tine
Te slujesc cum se cuvine
O, Părinte preaiubit!

4 Iulie, 2009