IERTAREA DEPLINA



Nu-ţi lăsa soră, inima prinsă-n supărare,
Căci supărarea firea urii poartă-n ea.
Hrăneşte-ţi iubirea, să rodească iertare,
Să-nflorească... în orice clipă dragostea.

Da, iertarea poartă în ea flacăra iubirii,
Ce eliberează omul de tot ce-i pământesc.
Şi înmugureşte în el firea dumnezeirii,
Prin care roadele nemuririi eterne cresc.

Iertarea deplină, nu poartă în ea vină,
Are căldura păcii din Tatăl Nemuririi,
Ce-a născut învierea din jertfa divină,
Revărsat peste noi din sublimul iubirii.

Iertarea născută la cruce, să pătrundă
Cu pacea Sa în inima noastră integral.
Să se reverse dintr-o iubire profundă,
În orice clipă, fără şovăire, nu temporar.

În pocăinţă să emanăm din noi iertarea,
Ce dă libertatea, să iubim şi pe duşman.
De-ţi este greu, cere de la Isus puterea,
Ce-n iertare cu iubirea te scoate la liman.

Vieţuirea-n iertare dăinuie clipa nemuritoare,
Deschide cerul cu frumuseţi de nedescris...
În bucurii ce umple Adunarea-n sărbătoare.
În împliniri ce urcă rodul vieţii... în Paradis.
Amin!