PERSPECTIVĂ DIVINĂ

Privind lucrurile din perspectiva divină
Recunoaştem planul măreţ pentru noi
Ne cuprinde uimirea; şi-o pace deplină
Se manifestă, plenar, în bucurii şi-n nevoi.

Lăsând Cuvântul să ne pătrundă gândirea
Vom înţelege bine revelaţii de Sus,
Vom şti că mai presus de toate-i iubirea,
Că ea niciodată nu va avea apus,

Vom şti să filtrăm ştiri, informaţii
Cu care, zilnic, suntem bombardaţi,
Să-i înfruntăm pe acei ce fac afirmaţii
Contrare Adevărului de care suntem legaţi.

Privim prin credinţă şi pricepem chemarea
De a-L reprezenta pe Creatorul slăvit
În lumea în care-i regină uitarea
Şi-n care prea puţini au straiul albit...

Suntem, permanent, deschişi la unde
Ce-aduc cu ele crâmpeie din Rai
Ştim că de Tatăl nu ne putem ascunde,
Că fără El omul rodeşte doar scai.

În taine adânci e-nvăluită făptura
Când mergem, prin rugă, în spaţiul ceresc
Şi ştim că Cel ce-a creat natura
Răsplăteşte pe cei ce traiu-şi sfinţesc.

Putem depăşi greutăţi şi dileme
Cu care în pribegie ne confruntăm
Nu există nici un motiv a ne teme
Prin viziunea formată ne-orientăm.

Dincolo de humă, de lumea de ceară
E-un spaţiu fără discordii, nepoluat
Privind într-acolo avem imagine clară
A unui tărâm, cu-adevărat, binecuvântat...

Şi ţintă privim la răsplata cerească
Dând la o parte, piedici, negură, fum
Nimeni, nicicând n-ar putea să oprească
Manifestarea credinţei pe-al Tatălui drum.

13 Iulie, 2009