ATENŢIE

Sa ai pace prieten drag, ne-a înfrăţit azi poezia,
Şi umil aştept în prag să citeşti ce-ţi scrie MIA.
Nu-i etern nimic sub soare şi nici scrisul n-ar mai fi,
Dacă n-ar duce mesajul pentru cine l-ar citi.

Nu te ofensa amice dacă în slove te-am adus,
La cuvantul de a zice tot ce am acum de spus.
Ca şi pana din cutie, prin valuri de încercări,
Vreau sa aduc slavă fie Celui Sfant plin de-ndurări.

Te surprinde că eu tremur ca o frunză-n calea mea
La privirea Celui veşnic care-mi face muza aşa?
Şi te miră, te indignă, sau te –ntrebi de ce am scris?
Eu folosesc străvechea liră care-a fost in paradis,

Căci acol Adam străbunul pană cand nu a căzut,
Preaslăvea pe Cel Preasfantul din Edenul cel stiut
Şi plin de cantări sau laude el vorbea cu Dumnezeu,
Eu sant paginile scrise de o mană-n jurul SĂU.

Şi mă las cuprins de val, cand străbat frumoase lunci,
Inspirate de iubirea ce mă petrecea de-atunci.
Vreau ca să-ţi arăt şi ţie care canţi în versul tău,
Cine poate să te ajute cand drumul îţi este greu.

Nu te întreba că lira pe om nu-l înalţa ades,
Poate că tu canţi iubirea, dar te-nchini greşind ales.
Dar pe struna vocii tale, pe cărări neobosite,
Domnul este demn de laudă cu intonări nemaiauzite

Eu cuprins de dor pe cale, prin laude in versul meu,
Plang mereu în închinare, suind ruga-n Carul Său.
Vreau în versuri să pot spune tot mai des ca niciodată,
Lui Isus pe veci iubirea ce o simt nemăsurată.

Iar Acel ce ţine palma înspre noi prin harul Său,
Ne ajută să putem merge inspre Dumnezeu.

AMIN