Dar Tu, Doamne

Spuneau batranii din vechime, de-al nostru trai de pe la noi,
Cand toate-s parcă făr’ măsură şi nu se asculta de Scriptura,
Că vine Domnul inapoi.

În lungi momente de-nchinare ,cercetarea-şi ia avantul
Şi se face o trezire, zguduind întreg pămantul.

Unde pacea se coboară face rai şi-l lasă jos.
Între firea cea mai slabă şi fiinţa de-i bolnavă
Mana Domnului aleargă şa îl face sănătos.

Şi va striga plin de lacrimi cel schimbat într-un moment,
Şi numai se minunează ,glasul,ochi ii brăzdează,
Şi cu drag el cercetează cuvantul în permanent.

E deschis cerul în fată ,azi primeşte candidaţi,
Cei ce pe Isus îl cheamă ,nu au iată nici o teamă,
Şi doresc o zi de seamă, vor ajunge sus chemati.

Căci o Doamne nu laşi omul să aleagă alte căi,
Tu-i zici să se răzgandească,pe calea dreaptă să pornească,
Şi apoi el să paseasca, dupa Isus şi ai Săi.

Bate cu putere mana şi se-ntinde rugător,
Are pusă-n ea speranţa că va avea siguranţa
Şi apoi deschide clanţa cerului dincol de nor.

Aşa spunea şi psalmistul cand stătea la vorbitor
Şi se întalnea cu Domnul şi-l ruga să ia poporul
Să îl poarte spre izvorul care curgea de sub tron.

Adancit într-o credinţă ce n-o poţi a limita,
Cu citirea din scriptură, a chema orice făptură,
La Isus prin a ta gură ,iată dar chemarea ta.

Căci cuvantul ne desprinde dintre oamenii din lume,
ŞI-n genunchi mereu ne pune, să mergem la rugăciune,
Iar Isus acolo vine şi puterea Lui ne ţine.

Dar Tu, Doamne Tu eşti scutul şi o pavăză pe cale,
Unde este suferinţa şi se lasă necredinţa
Iată că Tu schimbi fiinţa, laşi o zi de îndurare.

Dar Tu Doamne Tu eşti scutul meu şi Tu eşti slava mea.
Îmi înalţi în rugă capul, Tu esti bun si cu săracul
Iar pe cine se întoarce îl aduci în voia Ta.

Fericit este în viaţă omul care îl cunoaşte,
Pe Isus în marea jertfă,nu se lasă prins in plasa,
Rabdă tace şi iubeşte, pe Domnul din cer slăveşte.

Fericit eşti Tu Isuse langă noi cand Te cobori,
Laşi harul în cercetare,Te prezinţi în adunare,
Faci apoi o scaldatoare si ii bagi pe fiecare
Şi spre cer ii duci ca-n zbor.

Dar Tu Doamne Tu eşti scutul meu şi Tu eşti slava mea,
Şi Tu îmi înalţi azi pasul, cand vrea să-mi distrugă glasul, cel rău cu puterea sa.

Solemn voi spune-n grai si fapta, oricat de aspră este viaţa:
Mă bucur, de îmi priveşti faţa, aduci o zi s-alunge ceaţa,
Apoi în har o, Tu Stapane, Te cobori din slavi divine si vi o clipa si la mine.

AMIN