Oare

Fi-va oare un Cuvant,
Care vine pe pamant,
Si sa nu dea rodul lui
Din adancul solului?

Cand are asemuire
Cu acel din nemurire,
Care a dat rod bogat,
La vremea ce s-aratat.

Rod din viata pentru viata
Scump la cel care-l invata,
Sa pretuiasca mai bine,
Sa-l pastreze pentru sine,

Si sa nu-l dea la cei rai
Care-l rup c-asa sunt ei.
Oare ce s-ar mai putea
Sa facem sa fie asa,

Parte de imparatie,
S-avem si noi cu Ilie.
Cel smerit si slujitor,
Pentru Domnul roditor.

Ca si el as vrea sa viu
Azi la Dolmnul meu sa fiu
Bucuros de rodul meu,
Cand il ia la randul sau,

Si se uita si alege,
Multumit de a Sa lege,
Respectata pe de-antregul,
Cum cere si este dreptul.

Oare pana la sfarsit,
Roade coapte am dorit
Ca sa am sa fie bune,
Sau sa mai astept imi spune.

Mie sa mai am rabdare
Ca va fi vreme pe cale
Sa se coaca rodul meu,
Sa dea Bunul Dumnezeu.

Amin