Vieti si mosteniri
de Octavian Sarb


Cum se naste, cand apune
Viata noastra, noi nu stim,
Dar, ce stim e cat de bine,
Facem totul cat traim!

Binele e Unul Singur,
Este Tatal Dumnezeu,
Ce din dragoste, desigur,
S-a jertfit in locul meu.

La moarte eram condamnat,
Desi, nu eram nascut,
Si, am fost plin de pacat,
Chiar, de-atunci, de la-nceput!

Aceste afirmatii grele,
Nici un om nu le pricepe,
Iar lumina ce e-n ele,
Strabate greu a noastre stepe.

Stepa sufletelor noastre,
Este cu decoruri plina,
Copaci verzi si ape-albastre,
Amagiri fara odihna.

Odihna o gasim la cruce,
Pe ea Isus sta atarnat,
In fata Lui e o rascruce,
Doar la dreapta esti salvat!

Dreptul Lui e renuntarea,
La putere si marire,
Slava Lui este iertarea,
Ce ne-a dat-o mie,…tie.

Ce-ti spun tie toate-acestea?
Ce-ti spun anii ce-au trecut?
Te intereseaza vestea,
Dreptului de nou nascut?

Nascut din apa si din Duh,
Mostenesti pe Dumnezeu,
Sfarsit-a El cu ce-ai facut,
Trai-vei pentru El, mereu?

Oradea 19 iul. 09