Cu-atâtea lacrimi a fost plină
în lumea asta viața mea
că oricând cineva suspină
eu plâng cu el cu-o jale grea.
Dar si-ntr-atât cântarea dulce
a bucuriei am trăit
că pe-orișicare drum m-aș duce
eu cânt când văd un fericit.

Am suferit atât de-amară
singurătate pe pământ
că nu pot să mai văd povara
pe nici un singur umăr frânt.
Dar și-ntr-atâta însoțirea
iubirii dulci m-a-nconjurat
că pe-orice semen în iubirea
cea mai din cer l-aș vrea purtat.

Am cunoscut așa minciuna
că pe-orice om îl bănuiesc
Dar și încrederea că-ntr-una
mă-ncred în toți ce-i întâlnesc.
O, Doamne, dar din orice rele
desparte-acum sufletul meu
în veci să nu fiu unde-s ele,
și ele-n veci unde sunt eu!