Drag imi este

Drag îmi este cate o dată să stau noaptea pe răcoare,
Să privesc dincol de ziduri,spre o altă lume mare
Să las mintea pe-ndelete ,să atingă munţi si vai
Şi mai sus de nori şi stele să păşească pe alte căi.

În tăcerea absolută cand pămantul se opreşte
Parcă mii de braţe-l scaldă dintr-o dată fără veste.
Şi rămane doar privirea care n-are somn pe geană,
Şi străjerul sus pe culme care-n pasu-i n-are teamă.

Străbătand în larga fire peste culmi de griji rămase,
Iată că mi se deschide ochii pe la alte case.
Şi încet ca fără zgomot mă strecor priviind sfios,
Cine oare e în casă? Mă întreb si eu curios.

Pe o uşă este pusă o tăbliţă şi-nsemnată,
Face să te uiţi aproape, scrie iată calea lată---.
Dar urmează şi o linie ce mai indică ceva,
Este pusă interdicţie, ca sa nu pasesti pe ea.

Nu ai voie prins de clanţă să păşeşti dincol de prag,
Dacă eşti pe calea lată, sa ta-ntorci si tu degrab.

AMIN