Într-o primăvară, am semănat
câteva seminţe de cer
pe o petală de trandafir
şi toată vara le-am stropit
cu lacrimile nostalgice
ale tinereţii mele netrăite.

Nu ştiam ce urmează să răsară,
speram la câteva lalele cu
miros de lăcrămioare.

În toamnă,
din seminţe şi-au luat zborul
un stol de porumbei negri
iar mai târziu,
o lebădă oarbă...

De supărare am început să mor.
La doar 33 de ani ningea
în sufletul meu.
Dar într-o seară înlăcrimată
Ai ales Doamne Isuse să mă naşti
în inima Ta...o,Doamne m-ai văzut!!
şi pe lângă viaţă mi-ai înapoiat
şi lebăda care mă privea printre
lacrimi de fericire...