La ceas de bilanţ...

M-ai clădit cu unealta dintâi
Şi înalt m-ai zidit în credinţă,
Scriptura mi-ai pus solid căpătâi
Şi-un scut de iubire numit biruinţă.

Cu stele păvază la multe primejdii,
De rouă albastră mi-e ochiul rănit,
Lin arca pluteşte pe marea nădejdii,
Lumina mi-e veghea din far moştenit!

Izvoade cătând îmi cântă în taină lăuta,
Discretul însemn pe-un colţ de tăbliţă,
Când ceru-mi apropii cum flori împrumută,
Parfumul ce-o vreme zăcut-a-n sămânţă

Şi-n dorul târziu mi-e calea bătută,
De lacrimi brăzdată ca flori de cais,
Cu rod o jumate, jumate pierdută,
Prin rostul urzelii cu voia de sus.

E ceas de bilanţ şi ...încă mai cer,
Îmi lasă noi muguri la gândul dintâi,
Cuvântul şi setea îmi stinge mai cer,
Cu boabe de har când fruntea-mi mângâi

Şi lasă-mă Doamne o stea să ating,
Cu alţii s-o-mpart şi lerui să ler,
Suflete fără colindă cu ea să le ning,
Să le-nvie flori în tindă până la Prier!

16.12.2009